… careu de ași într-un singur tur

În permanență afișând un aer distrat și ușor amețit, Nicușor „are o aură academică cu nuanțe de inefabil”. Lucrează (enfin ... în felul său) doar singur, politica (în general) și comunicarea (în special) îl  stresează vizibil.

Gabrielei Firea nu-i lipsește talentul. Un fel de Florin Piersic al politicii dâmbovițene – ar vorbi fără întrerupere dacă din când cineva (Ciolacu … sau alții?) nu ar apăsa pe butoanele de la telecomandă. Dar nu mai spune neapărat ceva nou, a devenit la fel de previzibilă în discurs ca un „ChatGPT” antrenat pe versiunea psd-dragnea. La ea foarte vizibilă este oboseala.

Piedone („comisarul fără armă”) are o oarecare stofă de leader (ce-i drept old-style): mereu dezinvolt – chiar și când nu e nevoie, mereu  „în control” (vai! cum îi pune el pe toți la punct). „Școala vieții” (și cam atât) în formă pură. Poate ar fi trebuit să se facă actor.

Sebastian Burduja are și educație și stil. A intrat și avansat pe fast-forward în politică  - și important este ce va face. Ca om politic nu ca specialist. Deocamdată face parte dintr-un partid care „pentru stabilitatea și binele țărișoarei noastre” s-a aliat cu nimeni altul decât cu (să ne aducem aminte)  „m _ _ e p _ s _ _ e”. Și el, reprezentatul noului val în politică, nu a avut (și nu are) nimic de comentat, dar poate că asta face parte din regulile jocului. Regulile jocului lor.

Noi suntem însă în ruleta (românească totuși) a alegerilor într-un singur tur.

Care în covârșitoarea majoritate a cazurilor servește primarilor în funcție - al căror număr de mandate nu-l limitează nimeni. Puterea centrală a celor două partide mari (moștenitoare ale PCR) derivă în special din teritoriu iar acolo cel mai sigur este, dragi tovarăși, să nu riscăm nimic.

La București ruleta primului tur depinde de strategia de mobilizare a fiecărui candidat dar și de ce vor sondajele să ne facă să credem.

Eu am pariat deja niște beri, mai e o zi și aștept să le beau.

„Dacă tot pierdem, măcar să câștigăm!”, nu?