Politica Românească sau Arta Mimetismului şi a Simulării
Populaţia nu este reprezentată politic. Definiţia reprezentării politice fiind „să-i pese cuiva (politician ales sa numit în funcţii publice) de tine şi între alegeri”.
Nu există mecanisme de comunicare cu electoratul de nici un fel, feedback-ul prin presă este palid sau inexistent şi asta pentru că nu există presă independentă. Toate partidele sunt de fapt izolate de oameni, sunt toţi într-un univers virtual şi paralel cu realitatea; ei trăiesc, se ceartă. se înjură şi se împacă într-un boardgame al lor şi numai al lor.
The „newest kids on the block” AUR şi USR nu fac excepţie. Apropos – gălăgia nu înseamnă reprezentare politică iar oameni ca Şoşoacă reprezintă doar surse de zgomot, nimic mai mult. Simion este sincer (probabil) şi depăşit (sigur), un alt experiment care nu este pregătit pentru nimic serios.
PNL sunt constipaţi şi din ce în ce mai expiraţi. Dacă Turcan şi Câţu reprezintă „noul val” din PNL atunci este (şi va fi şi mai) complicat. Burduja (de exemplu) este inteligent şi activ dar nu polarizează oameni în jurul lui, pare un şcolar silitor care încearcă să-şi facă cît mai bine temele şi atât (în România polarizarea are din păcate legătură cu accesul potenţial la funcţii sau caşcaval deci ...)
USR-ul este o dezamăgire doar pentru cine a fost amăgit vreodată. Pentru toţi ceilalţi este o creaţie sinistră. Da, sunt în el şi oameni ok, de asta n-am nici o îndoială dar probabil că cei mai mulţi dintre ei se întreabă ce caută pe acolo şi care mai este rostul lor. Prim-planul a fost luat de tupeul agresiv şi de personaje care nici măcar nu fac eforturi să-şi mascheze lipsa de educaţie şi de competenţă (cum îl chema pe băiatul din Comisia de Cultură care spunea că Eminescu ar fi fost un USR-ist avant la lettre?). Nicuşor Dan este o clasă peste ceilalţi, în primul rând ca efort şi apoi poate ca viziune, existenţa USR-ului i se datorează în mare măsură. Are limitări politice vizibile din Cosmos, să vedem dacă el însuşi poate să le înţeleagă şi să le depăşească. Barna crează permanenta impresie ca nu are absolut nici o legătură cu locul în care se află – iar asta i se întâmplă oriunde l-ai (l-ar) pune.
Despre PLUS nu prea ştiu ce să zic ... este ceva în jurul lui Julien şi reprezintă un exemplu perfect al eşecului total de a fabrica artificial o forţă politică. Nu doar că nu înţeleg de ce există, nu ştiu de ce s-a pus problema vreodată să existe. Nu doar un plan executat prost ... ci absenţa unui plan.
„Când Dumnezeu vrea să te piardă mai întâi îţi ia minţile” iar asta se potriveşte de minune în cazul PSD-ului. Sunt încuiaţi în salon, anesteziaţi, legaţi de pat şi cu oxigenul la minim. Nu mor ... pentru că dacă PSD-ul ar muri poate că pe ideile (mă rog) dar mai ales pe structura lui ar putea să apară ... oops!, era să scriu „ceva sănătos” ... ar putea să apară, să zicem ceva cu sens. PSD, un partid pe aparate, care nu este lăsat să moară în pace dar care sigur nu trăieşte.
Când mă gândesc la AUR îmi aduc aminte, nu ştiu de ce, de o reclamă mai veche la ciocolata Poiana ... „dar avem ciocolată şi la noi, în România”. Artificial în mod evident dar care absoarbe/canalizează (deformează şi confiscă) opinii şi nemulţumiri cât se poate de reale. De aici, din nou profilul unui nou fake. Şi chiar aşa ... cum/unde au reuşit să-l găsească pe „misteriosul domn Georgescu”, la cineva cu o tunsoare mai puţin regulamentară chiar nu s-au gândit?
