Flottenbefehl - ordinul bumerang
3 noiembrie 1918 – de câteva săptămâni germanii corespondau cu președintele Wilson termenii unei posibile păci, știau că pentru ei războiul e pierdut.
Pe masa amiralului Adolf von Trotha, comandantul Flotei Imperiale Germane se găsea “Flottenbefehl vom 24. Oktober” - ordinul de luptă pentru un ultim “atac eroic” împotriva Marinei Regale Britanice.
Armageddonul maritim ar fi urmat să fie in Hoofden - Marea Nordului, între coasta engleza si cea olandeza; 69 de nave germane într-un raport estimat de forțe de doi contra unu în favoarea englezilor.
De ce? “Pentru a nu încheia acest război fără sa arate puterea națională”, “având misiunea de a ne prabuși cu onoare”, “o ultimă luptă, până la moarte” … bineînteles nu moartea lui von Trotha ci a câtorva zeci de mii de marinari germani (care – conform planului – ar fi urmat sa afle doar departe, în larg despre misiunea lor patriotică și sinucigașă).
Onoarea este intotdeauna foarte simplă când sângele este al altora.
Nu exista pe atunci nici internet și nici telefonie mobilă – dar totuși marinarii au aflat sau au intuit.
Într-o zi ca cea de azi - pe 3 noiembrie 1918 a izbucnit la Kiel revolta marinarilor. Care într-o saptamana s-a extins mai repede decat covidul sau gripa spaniolă în toata Germania: Hamburg, Lubeck, Bremen, apoi Munchen, Lepzig, Dusseldorf, Magdeburg, Stuttgart, Koln … într-un final Berlin.
La ce te poti gândi cand ai casa in flăcări? Germania a negociat si încheiat armistițiul cu spatele la zid.
“Dolchstoßlegende” sau mitul “cuțitului in spate” – conform căruia Germania nu ar fi pierdut pe câmpul de lupta ci datorită revoltelor din țară. Teorie enunțata prima oară de Luddendorf (dictator militar de facto pănâ în Octombrie 1918) și apoi preluata iresponsabil și convenabil de toți comandanții armatei și de (aproape toți) politicienii germani – asta cu mult înainte de a deveni una din principalele teme naziste de propagandă.
Intrand în jocul istoriei contrafactuale: cum ar fi decurs negocierile cu Aliații fără fanteziile amiralului von Trotha cu al cărui “Flottenbefehl” Germania, singură si neprovocată de nimeni, s-a impușcat in picior?
Ambitie, iluzii imperiale si nepăsare fata de viața oamenilor.
Sună cunoscut?
